about me!

Candva, obisnuiam sa fiu asa cum vroiam

Obisnuiam  sa rad, sa joc pititea, sa ma plimb, sa-mi cumpar prostii micute si colorate, sa culeg flori, sa primesc flori, sa stau in ploaie, sa citesc poezii, sa fur saruturi, sa culeg mere,  , sa mananc nuga si halva, sa construiesc castele din vise, , sa cred in Mos Craciun, sa colectionez papusi Barbie. Obisnuiam sa fiu un copil obisnuit.

Inainte , obisnuiam sa fiu asa cum trebuia

Obisnuiam sa dau telefoane doar pentru a asculta o voce, sa tip de fericire, sa ma indragostesc crezand ca va fi pentru totdeauna, sa traiesc din dragoste,  sa strang in brate doar pentru a proteja, sa zambesc cand inima-mi plangea, sa confund sentimentele, sa gresesc drumul pe care mergeam, sa cad si sa ma ridic, sa o iau de la capat pentru a merge mai departe, sa uit si sa iert greseli de neiertat. Obisnuiam sa fiu o adolescenta obisnuita.

Nu demult,  obisnuiam sa fiu cum vor altii
 

Obisnuiam sa fiu  ascultatoare; sa fiu toleranta; sa fiu supusa, sa cred in oameni, sa-mi fac sperante, sa nu-i judec pe altii, sa ajut, sa ofer zambete, sa lupt cu morile de vant, sa cred in Destin, sa-mi fie teama de judecata finala, sa sufar in tacere fara sa deranjez pe nimeni.
Obisnuiam sa fiu o domnisoara obisnuita.

Astazi, imi caut prin notite si scriu din amintiri,  incerc sa cumpar cu bani marunti lucrurile de mare valoare; imi doresc suflete in loc de cele mai pretioase bijuterii; cred ca destinul ti-l faci singur; stiu ca merit tot ce e mai bun de la viata.
Astazi,  nu obisnuiesc sa fiu o femeie obisnuita!

Andra-daca esti langa mine

..pasiunea mea..!!

Una din pasiunile mele ..fotografia ..de ce ? nu stiu de mica ma atrage chestiile astea ..de aceea de ani buni colectionez tot felu de poze  din diferite locuri acestea sunt niste amintiri superbe cu trecerea timpului ...ink o pasiune dar nu stiu dak se numeste pasiune..prietenii knd sunt trista exista cineva care incearca sa ma scoata din monotonie si sa fac ceva nebunesc .
.o pasiune mai recenta muzik ..lumea zice k poate am inebunit dar da chiar imi place si vad k e un lucru foarte incitant ceva nou kre imi distrage atentia de la probleme./ animale  . le ador imi place sa vorbesc cu ele,.chiar dak nu am animale in casa le am in suflet..in totdeauna un animalstie sa iti intre mai repede la suflet dekt orice om de pe strada..:)

inca o zi..

Este ultima zi din august este o zi linistita ,dar nu pot spune acelasi lucru si despre mine .,nici nu stiu ce simt nu pot descrie in cuvinte starea mea...caut o cale prin care sa.mi fie mai bine si sa ies din monotonie.. dar un singur lucru m-ar face sa ma simt bine..numai eu stiu ce si cum....
Imi vin in minte multe amintiri  , vremea si data ma fac sa ma gandesc foarte intens la o decizie luata de mine in trecut in aceasta luna ,pe aceasta data ..De ce ? ma intreb in fiekre zi  , de ce se zice k " timpul rezolva tot". trece timpu ne maturizam si ne schimbam gandirea dar de ce inima noastra nu se schimba?de ce aceleasi preferinte si ink putin sa-ti sara inima  din piept knd asculti o melodie care ti se potriveste intru totu?doar cu  amintiri frumoase mai ramai dupa o dezamagire..pe acestea nimic nu le poate inlatura din mintea si inima ta.

iubire...

   Ma gandesc la tot ce am si ce nu am, la tot ce vreau si ce nu vreau,la tot…Fantasme imi impanzesc privirea pierduta si fara speranta pasesc spre infinitul obscur.Doar o minune ma poate salva de deznadejde.

Si iata minunea mea invaluita de caldura inimii ce topeste orice ghetar din oceanul durerii..

                O simpla privire ma face sa renunt la orice grija, un simplu zambet imi descreteste fruntea impovarata de probleme, o simpla atingere imi coloreaza universul palid.

                Din ce in ce mai intens, un sentiment ciudat se instaleaza in mine si ma conduce spre culmile fericirii.Fiecare sarut ma incalzeste din ce in ce mai tare, pana la epuizare. Ma strange in brate, iar corpul lui imi arde pielea sub forma unui foc al iubirii. Nu ma doare, nu ma ustura, dar simt cum piatra din jurul inimii mele se sparge la fel ca si coaja unui ou prin care isi face loc un pui galben auriu…iubirea.

                As vrea sa pot spune mai multe, dar lacrimile imi inunda vocea si imi ineaca orice durere. Doar fericirea izbucneste prin picaturile sarate ce aluneca usor pe valea de nesfarsit a obrajilor mei.

                Senzatia de implinire imi umple sufletul nou nascut si ma face sa inteleg placerea dragostei…oare sa fie adevarat, sau e un alt fruct al imaginatiei mele, sau…e dragostea mea pentru tine....

Eu cred...

Eu cred in iubire! 
Eu cred in inocenta, cred in rasete cristaline, cred in suflete pereche, cred in dorinte.
Indraznesc sa ma joc cu viata si s-o provoc. 
Cred in mine! Eu cred in viata. 
Cred in frumusetea interioara, in oameni, cred in fericire. Iubesc cu toata fiinta mea intreaga lume, iubesc iubirea insasi.
Ma bucur de viata , ma bucur de orice lucru marunt care-mi iese-n cale, sunt recunoscatoare ca traiesc. 
Experimentez. 
Experimentez sentimente, descopar, invat, zambesc.

copilaria..

In ultima vreme m-am gandit tot mai mult la perioada copilariei. Poate s-a intamplat pentru ca am realizat cat de mult mi-a evoluat viata, de rutina in care m-am scufundat facand nimic si practic, lovit de contrastul oferit de generatia de astazi. Ce fericita eram…cat de bine era. cat de fraieri sunt cei ce pierd acum atatea amintiri frumoase. Personal ma regasesc in majoritatea celor scrise de Ion Creanga, am fost si eu la furat de cirese, la scaldat, la colindat, la sanius, ba mai mult, am si alte amintiri decat a relatat el In cate seri nu m-a gasit mama in fata blocului in zilele de iarna printre bulgari , uda pana la piele .
Viata era mai simpla, dar era mult, mult mai frumoasa. Acum doar faptul ca ai de unde alege iti complica oarecum totul. . Si noi ne imaginam cum e sa fim adulti, dar parca nu se ajungea pana aici. Care fata nu s-a incaltat cu pantofii cu toc ai mamei si nu i-a folosit rujul in oglinda de la baie? Dar chiar si asa, acum avem in fata o generatie crescuta integral post-revolutie in aceasta democratie sau iluzie traita de unii. Trist e din nou, ca aceasta generatie de azi va fi viitorul de maine.
Revenind la copilarie…orice problema isi avea o rezolvare: tot ce trebuia sa faci era sa te pui jos si sa plangi. Atat. Parintii iti erau tot timpul aproape, nu emigrati pentru a fii sclavii altora. Iubirea adevarata nu se cumpara, faptul ca nu esti alaturi de copilul tau macar in primii lui 15 ani il va marca intreaga viata.

scurta caracterizare!!

Principala trăsatură a caracterului meu: nebunia

Calitatea pe care o prefer la un barbat:umorul

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: iubirea

Principalul meu defect: astept prea mult de la altii

Ocupația mea preferată: Viata

Visul meu de fericire: mereu alaturi de cei dragi

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: o pierdere in familie

Ce aș vrea să fiu: vantul

Tara în care-as vrea sa traiesc: Oriunde unde s’o duc bine

Culoarea preferata: culori colorate

Floarea preferata: trandafir

Pasarea preferata: porulmelul

Prozatorii mei preferati: C. S. Lewis

Poetii mei preferati: George Cosbuc-Mama ( pt k e mama)

Eroul meu preferat: tat

Ce detest cel mai mult: dezamagirea

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nu vreau sa schimb trecutu , caci ma bucur de faptul ca exist...

Darul pe care-aș vrea să-l am: indiferenta

Cum aș vrea să mor: inconjurata de cei dragi

Starea de spirit actuală: . obsita.

Greșeli care-mi inspiră cea mai multa indulgență: a se impiedica

Deviza mea: Nu stim ce e viata , si nici cand se va termina.Asa k traieste’o!

Ce este fericirea?

Chiar crezi ca sti ce inseamna fericirea?Esti fericit ca ai
ai o familie,ca ai o casa si o masina,ca mergi intr-o vacanta in strainatate,ca ai un anumit venit si statut...
dar oare chiar asta inseamna fericirea? În toţi aceşti ani am trăit lângă o grămadă de oameni diferiţi: bogaţi, dar şi săraci, puternici, dar şi oarecare. În ochii tuturor celor cu care mi-am încrucişat drumul – inclusiv războinici şi înţelepţi, oameni care nu ar fi avut motive să se plângă – am zărit mereu ceva lipsă. Unii oameni par fericiţi: probabil pentru că nici nu se gândesc la asta. Alţii fac planuri: „Voi avea un soţ, un cămin, doi copii şi o casă la ţară“. Cât timp gândurile îi ţin ocupaţi, sunt precum taurii în căutarea toreadorului: nu gândesc, doar continuă să se mişte. Frunzăresc reviste pline de oameni celebri: toţi râd, toţi sunt foarte fericiţi. Cum însă acesta este un segment al societăţii pe care-l cunosc destul de bine, ştiu că realitatea e alta: toţi râd şi se bucură în momentul în care sunt fotografiaţi, dar noaptea sau dimineaţa povestea arată diferit.